Satele transilvane cu biserici fortificate sasesti ofera o imagine plina de viata a peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Aceste sate sunt caracterizate de un sistem specific de cultivare al terenului, un model de asezare si organizare a gospodariilor taranesti, pastrate înca din Evul Mediu. Localitatile sunt dominate de bisericile lor fortificate, care ilustreaza perioadele cladirii din secolul al XIII-lea si pâna în secolul al XVI-lea. Cel mai renumit dintre aceste sate este Biertanul.
Biserici aflate pe lista patrimonului UNESCO:
Biertan (Birthälm), Câlnic (Kelling), Dârjiu (Dersch), Prejmer (Tartlau), Saschiz (Keisd), Valea Viilor (Wurmloch), Viscri (Deutschweisskirch)
Biserici de Lemn din Maramures
Bisericile de lemn din Maramures se disting între celelalte biserici de lemn din judetul Maramures si dintre bisericile de lemn din Transilvania, însa apartin aceleiasi mari familii de biserici de lemn românesti. Acestea se întâlnesc în vechiul Maramures, o regiune cu o identitate înca puternic definita de limitele sale geografice naturale. În aceste limite este necesar sa fie incluse si un numar de biserici aflate de cealalta parte a râului Tisa, din partea de nord, aflata astazi în Ucraina.
Biserici aflate pe lista patrimonului UNESCO:
Bisericile de lemn din Budesti Josani, Desesti, Manastirea Bârsana, Poienile Izei si Ieud Deal se afla în Maramuresul istoric, cele de la Surdesti si Plopis sunt din vechea Tara a Chioarului, iar biserica Sf. Arhangheli din Rogoz e situata în Tara Lapusului.
Împreuna, aceste 8 biserici de lemn reprezinta un ansamblu de exemple remarcabile de diverse solutii arhitecturale din diferite perioade si zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple si lungi la capatul vestic al cladirii. De aceea ele sunt expresia particularitatii locale a peisajului cultural al acestei zone montane din nordul României.
Biserici Pictate din Bucovina
Bisericile pictate din nordul Moldovei apartin unor manastiri ortodoxe din judetul Suceava din Bucovina, construite la sfârsitul secolului al XV-lea si începutul celui de-al XVI-lea.
Biserici aflate pe lista patrimonului UNESCO:
Evul mediu desemneaza o epoca istorica, cuprinsa intre antichitatea tarzie si epoca moderna.
Notiunea "evul mediu" deriva din limba latina (medium aevum) si provine din filologia umanista a Renasterii, unde definea sub forma media latinitas intervalul de timp cuprins intre imparatul roman Constantin cel Mare (307-337) si cel franc Carol cel Mare (768-814). Denumirea a fost preluata, incepand cu secolul al XVIII-lea, in literatura si in istoriografia occidentala, avand initial sensul peiorativ de evul mediu intunecat caracterizat prin, cruzimile inchizitiei cu arderea pe rug a vrajioarelor si ereticilor, o perioada de obscurantism, iadul fiind in picturi reprezentat ca un loc de groaza.
Reabilitarea notiunii si includerea sa in circuitul stiintific se petrec abia in secolul al XIX-lea, in epoca romantismului, atunci cand evul mediu devine o perioada idealizata in literatura si in arta.
Cronologia evului mediu are o valoare prevalent orientativa, fiind disputata si in prezent in literatura istorica. In consecinta, reperele in functie de care este fixata cronologia evului mediu sunt variate. Aceasta epoca istorica cuprinde, intr-un sens general, perioada de timp scursa intre data caderii Imperiului Roman de Apus (anul 476) si data ocuparii de catre turci a Constantinopolului (1453), capitala Imperiului Bizantin. Limita superioara de datare a evului mediu este fixata uneori de Renastere, in secolele XIV-XV, iar alteori chiar de Revolutia franceza (1789-1794), atunci cand s-ar termina epoca feudala.
Evul mediu constituie o sinteza intre antichitate si crestinism si reprezinta o perioada de mari transformari in plan politic, economic, cultural si social. Acest interval de timp este caracterizat de migratia popoarelor, de etnogeneza popoarelor europene si, in fine, de constituirea statelor feudale, care stau la baza Europei moderne.
CALENDAR MEDIEVALE.RO 2012
[ rezerva acum ] exemplarul tau dintr-o editie de colectie
